[spectre] PAVILION SCREENINGS curated by Stefan Voicu

[Pavilion]

/for English please scroll down

PAVILION SCREENINGS

Farmecul Discret al Activismului Politic

Curator: Stefan Voicu

Schimbările culturale și extinderea socialului în cyberspațiu au
generat noi modele și scheme de a acționa. Trecerea către post-uri
(post-modernism, post-industrial, post-socialism etc,) și
identificarea societății cu spectacolul, constituie cadrul estetic
și social, cele două confundându-se aici, al manifestărilor
vizuale contemporane. Considerate a fi desublimate prin comodificarea
lor, vechile acțiuni transgresive au fost înlocuite de proteste,
revolte semiotice și rebeliuni cybernetice. Tony Smythe afirma în
1960, ca reacție la un articol care încuraja violența în activism,
că în adevărata luptă de clasă nu ne luptăm cu oameni ci cu
idei.[1]

Filmele din acestă serie de proiecții se prezintă ca forme de
activism simbolic, în care manipularea semnelor este ontologic
comodificată, mai exact, acțiunea de a regiza un film are o funcție
economică a priori pe care autorul o scoate la suprafață sau o
explorează critic. Privite in relatie cu condițiile economice,
politice și sociale în care au fost realizate, La dialectique
peut-elle casser des briques? este un atac adresat mișcărilor din
mai ‘68, la fel ca și filmele lui Godard (care ar putea fi si un
elogiu al acestora). Bananas dezvoltă subiectul revoluției cubaneze
și ce a însemnat aceasta pentru SUA, dar mai ales poziționarea SUA
față de situația respectivă. Cât despre Louise-Michel, Du
Levande, Trash Humpers si seria de filme scurte ( episoadele din
Dumbland a lui David Lynch și cele trei scurte ale lui Jay LaRay
Keener & Jeremiah Ledbetter three short films), acestea tratează
probleme cu care societatea contemporană se confruntă.
Contextualizare lor punctează către adaptarea discursului la
condițiile existente la momentul realizării cinematografice, oferind
legitimitate imaginilor folosite în mod subversiv și autoreflexiv.

În acest tip de practică, asumarea unei estetici politice care să
atace autoritarianismul- fie prin violență simbolică, fie prin
deconstruirea miturilor contemporane- transcede identitatea politică
declarată a subiectivității fiecărui act regizoral- definit în
comun prin asamblarea eclectică a ideilor circulate în rețele
sociale. Privite precum manifeste vizuale, filmele funcționează ca
alternativă, articulată sub o formă agonistică, în lupta
hegemonică. Astfel, cinema-ul îl putem defini ca pe un câmp de
forțe, unde filmele sunt proiecții vizuale ale unui tip de gândire
ideologică și participă, documentând totodată, la acest conflict
perpetuu al pluralismului politic. (Stefan Voicu)

[1].In the real class struggle it is not people we are fighting but
the wrong ideas. Vernon Richards (ed.), Violence and Anarchism.A
polemic ,Freedom Press, London,1993

Stefan Voicu este sociolog si teoretician.

Pavilion Screenings este un nou program curatorial al
PAVILION-journal for politics and culture. Un curator va fi desemnat
pentru a crea un concept si o selectie.

Imagine: Still din "Tout va bien" (1972) by Jean-Luc Godard,
Jean-Pierre Gordin.

Program 2011

Toate proiectiile au loc la PAVILION UNICREDIT, Bd. Nicoale Titulescu
nr. 1 (Piata Victoriei), Bucuresti.

24 mai

19.00

Tout va bien (1972) Jean-Luc Godard, Jean-Pierre Gordin

Pe aceași linie în care ridicolul, absurdul și tragicul se
provoacă într-o construcție omogenă, ultimul film al regizorului
Harmony Korine explorează temele ce pot fi integrate în asamblul
teoretic al noilor forme de anarhism. Constituirea relațiilor de
putere și reproducerea lor, paleta amplă de specificități tolerate
și intolerabile.

 21 iunie

19.00

Bananas (1971) Woody Allen

Bananas este un film care face aluzie la revoluția cubaneză dar și
la evenimentul denumit criza rachetelor. Woody Allen duce comicul la
extrem, ridiculizând astfel manifestările revoluționare,
intervențiile pacifiste legitimate hegemonic și asumpțiile de
veridicitate ale mass-mediei. Prin abordarea sa regizorală, Allen nu
avansează către o revoluție cinematică, el proiecteaza într-un
limbaj al semnelor impotența oricărei reactiuni.

19 iulie

19.00

La dialectique peut-elle casser des briques? (1973) René Viénet 

“Poate dialectica să spargă cărămizi?” este deturnarea
integrală a filmului The Crush regizat de Tu Guangqi. Deturnarea, asa
cum se definește în primul număr al revistei Internationale
Situationniste din iulie 1958, reprezintă prescurtarea de la
'deturnarea elementelor estetice preexistente'. Integrarea
productiilor artistice prezente sau trecute într-o construcție a
unui mediu superior. În acest sens nu poate exista o pictură sau
muzică situaționistă, ci doar un mod situaționist de a folosi
aceste mijloace. Mai simplu, deturnarea în vechile sfere culturale
este o metodă de propagandistă, o metodă care relevă demodarea și
lipsa de importanță a acestora[1]. Prin dublarea imaginilor,
înțesate de tehnici de arte marțiale, cu discursul public al
intelectualității franceze de stânga din anii ’60-’70, René
Viénet reușește să demistifice coerența acțiunilor de revoltă
desfășurate în contextul unor schimbări majore la nivel mondial,
care pătrund în plan local. Totodată, prin aderarea sa la mișcarea
situaționistă și apropierea tehnicilor propuse de aceștia, el
militează pentru o perspectivă a refuzului prin semne.

[1] Internationale Situationniste 1, 1958

20 septembrie

19.00

Louise-Michel (2008) Gustave de Kervern, Benoît Delépine

Prin situarea unor acte violente de revoltă în contextul unei
societăți pluraliste, democratice, regizorii acestui film
evidențiază imposibilitatea unor astfel de gesturi. Aceasta
imposibilitate survine nu datorită unui cadru juridic sever ci mai
degrabă din cauza normelor tolerabilității. Turnura absurdă pe
care filmul o ia, îl transformă, prin analogie cu discursul
înrădăcinat referitor la astfel de practici, într-o armă
subversivă care agită în scopuri introspective. 

18 octombrie

19.00

Du levande (2007) Roy Andersson

Renunțând parțial la narațiune și preferând alăturarea
scenelor într-un mod dialectic, uneori deconstructivist, regizorul
pledează pentru o epuizare a subiectului multiplu, arătându-ne
inerția metodelor de investigație și manifestare postmoderne. Ca
și în Louise-Michel (2008) Gustave de Kervern, Benoît Delépine,
asistăm la un absurd care definește normalitatea relațiilor
sociale.

22 noiembrie

19.00

Trash Humpers (2009) Harmony Korine

Pe aceași linie în care ridicolul, absurdul și tragicul se
provoacă într-o construcție omogenă, ultimul film al regizorului
Harmony Korine explorează temele ce pot fi integrate în asamblul
teoretic al noilor forme de anarhism. Constituirea relațiilor de
putere și reproducerea lor, paleta amplă de specificități tolerate
și intolerabile.

13 decembrie

19.00

Shorts by David Lynch and Jason LaRay Keener & Jeremiah Ledbetter

Dumbland, 8 episodes (2002) David Lynch

The Man with Apple-Shaped Boxing Cloves (2006) 

Hail Cracking Cobra Eggs (2007) 

Hollow Porcelain Fish Chamber (2009) Jason LaRay Keener & Jeremiah
Ledbetter

Cele opt episoade din seria de animații de David Lynch și cele trei
scurmetraje ale regizorilor Jason LaRay Keener & Jeremiah Ledbetter ne
adâncesc în viziunea sumbră a societății contemporane. Fără
sisteme de valori la care să ne raportăm, lumea în care trăim
transformă orice extraordinar în banal. Dar acest status-quo
definește noua ordine.

Proiectiile au scop educational. Accesul cu aparate de inregistrare
de orice tip este interzisa.

---

The Discreet Charm of Political Activism

Curated by Stefan Voicu

The cultural turn and the extension of social activities into
cyberspace have generated new methods and schemes of action. The
reconfiguration into post- (post-modernism, post-industrial,
post-socialism etc.) and the spectacle identity of society constitutes
both social and aesthetic frameworks, here the two being mistaken for
one with the other, in which contemporary visual manifestation occur.

Considering them as de-sublimated by their commodification, the old
transgressive actions have been replaced by semiotic revolts and
cybernetic rebellions. Tony Smythe said in 1960, as a reaction to an
article which encourage physical violence in activist practices, that
'in the real class struggle it is not people we are fighting, but the
wrong idea'.[1]

The films presented in this series of screenings are forms of
symbolic activism, in which the manipulation of signs is ontologically
commodified, more precisely, the action of directing a film has an a
priori economic function which the auteur reveals or explores in a
critical manner. Watched in relation with the economical, political
and social conditions in which they were made, La dialectique peut-
elle casser des briques? is an attack to the social movements of may
'68, the same as for Godard's film (that could be seen even as an
eulegy of it). Woody Allen's Bananas deals with the Cuban Revolution
and what it represented for the US, but mostly on the political stand
of this country in relation to the events that occurred during those
years in Cuba. As for Louise-Michel, Du levande, Trash Humpers and the
short films series (David Lynch's Dumbland episodes and Jay LaRay
Keener & Jeremiah Ledbetter three short films) , they stand for more
contemporary problems which our society faces. Their contextualization
emphasizes the adaptability of the discourse, within them, promoted at
the moment of the making of, therefore giving more legitimacy to the
images used in a subversive, but self-reflecting, way.

In this type of practices, assuming a political aesthetics of
anti-authority - characterized by symbolic violence or contemporary
myths deconstruction - transcends the declared political identity of
any subjective film directing process - defined by an eclectic
assembly of circulated, through social networks, ideas. Regarded as
visual manifests, the films work as alternatives, articulated
agonistically, in the hegemonic struggle. In this sense, we can define
cinema as a power field, where the films are visual projections of a
certain type of ideological thinking which participates,
simultaneously documenting, in this constant conflict of political
pluralism.

Stefan Voicu is sociologist and theoretician.

Pavilion Screenings is new curatorial program by PAVILION - journal
for politics and culture, dedicated to films. A curator will be
appointed to create a concept and a selection. 

Imagine: Still din "Tout va bien" (1972) by Jean-Luc Godard,
Jean-Pierre Gordin.

The program 2011

All the screenings take place at PAVILION UNICREDIT, Bd. Nicoale
Titulescu nr. 1 (Piata Victoriei), Bucharest.

 May 24

19.00

Tout va bien (1972) Jean-Luc Godard, Jean-Pierre Gordin

The film “aims to fight for those who want change, and in
particular for the core element, which is the exploited, the
oppressed, represented in France by the men and women of the working
class.[…] When intellectuals have the means to make films, since the
working class doesn’t, whe must approach them and listen to be able
to transmit their words. We know they aren’t allowed to speak
neither in films nor on French TV. I tried to create images that were
simpler and less complicated, precisely to show just how complex the
situation is”. [1]

[1]Jean Luc Godard , Tout va bien interview, 1972, at
http://www.youtube.com/watch?v=dRIxYdq_CAk&playnext=1&list=PL5650B2ED5E4644A0

June 21

19.00

Bananas (1971) Woody Allen

Bananas is a film that refers to the cuban revolution and the event
called missiles crisis. Woody Allen takes the comic to the extreme,
ridiculing the revolutionary acts, pacifist interventions
hegemonically legitimated and the mass-media truthfulness assumptions.
Allen's directing approach isn't proposing a cinematic revolution, it
is rather a projection, in an unique language of sign, of the
impotency of any reaction. 

July 19

19.00

La dialectique peut-elle casser des briques? (1973) René Viénet 

"Can dialectics break some bricks?" is the complete deturnation of
The Crush film, directed by Tu Guangqi. The deturnation, as defined in
the first edition of Internationale Situationniste magazine from july
1958, is "short for “détournement of preexisting aesthetic
elements.” The integration of present or past artistic productions
into a superior construction of a milieu. In this sense there can be
no situationist painting or music, but only a situationist use of
those means. In a more elementary sense, détournement within the old
cultural spheres is a method of propaganda, a method which reveals the
wearing out and loss of importance of those spheres.” [1] By dubbing
the images of martial arts practices, with the discourse of french
left intellectuals from the '60-'70, René Viénet manages to
demystify the supposedly coherent revolt actions happening worldwide,
that became vivid in the local scene. In the same time, taken into
consideration his international situationist movement adhesion and the
usage of the subversive techniques proposed by them, Viénet pledges
for a refusing attitude, through signs.

[1] Internationale Situationniste 1, 1958

September 20

19.00

Louise-Michel (2008) Gustave de Kervern, Benoît Delépine

By situating violent revolt acts in the context of a pluralist,
democratic society, the directors of this film emphasize the
impossibility of this kind of gesture. This impossibility arises not
because of a severe legal frame but due to high tolerability norms.
The absurd turn of the film, transforms it, in comparison to the
established discourse of this kind of practices, in a subversive
weapon of introspective agitation.

October 18

19.00

Du levande (2007) Roy Andersson

Giving up, partially, to narrating and preferring the presentation of
scenes into a dialectic, sometimes deconstructive, manner, the
director pledges for a depletion of the multiple subject,
demonstrating the inert method and manifestations of post-modernism.
We're being presented with an absurdity which defines the normal of
the social relationships, likewise in Louise-Michel (2008) Gustave de
Kervern, Benoît Delépine.

November 22

19.00

Trash Humpers (2009) Harmony Korine

On the same line in which the ridicule, absurd and tragic provoke
each other into an homogeneous construction, the last Harmony Korine
film explores the themes approached in contemporary anarchism studies.
The constituent power relations and their reproduction, the vast array
of tolerable and intolerable specificities.

 December 13

19.00

Shorts by David Lynch and Jason LaRay Keener & Jeremiah Ledbetter

Dumbland, 8 episodes (2002) David Lynch

The Man with Apple-Shaped Boxing Cloves (2006) 

Hail Cracking Cobra Eggs (2007) 

Hollow Porcelain Fish Chamber (2009) Jason LaRay Keener & Jeremiah
Ledbetter

The eight episodes of David Lynch's animated series and the three
short film of Jason LaRay Keener & Jeremiah Ledbetter, takes us
thoroughly through the gloomy contemporary society. Without precise
values which we can relate to, the world in which we live transforms
any extraordinary into plain ordinary. But this status-quo is the new
order we're facing.

The screenings are in educational purposes. No pictures or video can
be recorded during the screening.

 

---
To unsubscribe click
http://pavilionmagazine.org/phplist/?p=unsubscribe&uid=65556873c4c94d9594f39b40f682e7fc
To forward this message click
http://pavilionmagazine.org/phplist/?p=forward&uid=65556873c4c94d9594f39b40f682e7fc&mid=184

-------------- next part --------------
An HTML attachment was scrubbed...
URL: http://post.in-mind.de/pipermail/spectre/attachments/20110517/c9be1ed5/attachment-0001.htm